Blood pressure: from what values is it dangerous and which foods reduce the risk, explained by a cardiologist

Hipertensiunea arterială este una dintre cele mai frecvente afecțiuni și poate rămâne nedescoperită mulți ani, timp în care afectează inima, vasele de sânge, creierul și rinichii. Numită și „ucigașul tăcut”, boala poate fi prevenită sau controlată printr-un stil de viață echilibrat. Dr. Alexandru Covaciu, medic specialist cardiolog, a explicat pentru Digi24.ro la ce valori tensiunea devine îngrijorătoare, cum trebuie măsurată corect și ce alimente pot ajuta la reducerea riscului.

Ce este hipertensiunea arterială

Hipertensiunea reprezintă creșterea persistentă a presiunii sângelui asupra pereților arterelor. Valorile tensiunii variază firesc în timpul zilei, putând crește la efort fizic, stres sau emoții intense. O creștere trecătoare nu înseamnă neapărat hipertensiune – diagnosticul se pune atunci când valorile rămân crescute la măsurători repetate, efectuate corect, în repaus.

Există hipertensiune primară (esențială), care apare treptat din cauza geneticii, vârstei și stilului de viață, și hipertensiune secundară, cu o cauză identificabilă, precum unele boli sau medicamente.

Tensiunea se exprimă prin două valori: sistolica (mai mare), care arată presiunea când inima se contractă și pompează sângele, și diastolica (mai mică), presiunea din artere când inima se relaxează între bătăi. De exemplu, la 120/80 mmHg, 120 este valoarea sistolică, iar 80 cea diastolică.

La ce valori este necesar tratamentul

O tensiune de 140/90 mmHg sau mai mare, confirmată prin măsurători repetate, indică hipertensiune arterială și necesită evaluare medicală și, eventual, tratament. Pentru valori între 130-139/80-89 mmHg, decizia de tratament se stabilește individual, în funcție de factori de risc precum fumatul, obezitatea sau antecedentele de infarct.

La pacienții cu risc cardiovascular ridicat, ținta ideală poate fi în jurul valorii de 120/70 mmHg. Tratamentul medicamentos trebuie combinat cu schimbarea stilului de viață, iar începerea unei medicații nu presupune neapărat continuarea ei pe viață.

Criza hipertensivă – urgență medicală

Valori de peste 180/110 mmHg, mai ales dacă apar simptome ca durere de cap, amețeli, vedere încețoșată, dureri în piept, greață sau vărsături, pot semnala o criză hipertensivă. În acest caz trebuie sunat imediat 112, fără a conduce singur către spital.

Medicul avertizează asupra riscurilor automedicației: administrarea unui medicament pentru tensiune fără prescripție poate provoca o scădere bruscă și periculoasă a valorilor. Dacă tensiunea este crescută acasă, se recomandă remăsurarea corectă, iar dacă valorile rămân ridicate, este necesară evaluarea medicală.

Cum se măsoară corect tensiunea

Înainte de măsurare, e recomandat repaus de cel puțin cinci minute, așezat, fără să vorbim, fără telefon și fără picioarele încrucișate. Tensiunea nu trebuie măsurată imediat după cafea, băuturi energizante sau fumat, iar vezica urinară nu trebuie să fie plină.

La prima evaluare, tensiunea se măsoară la ambele brațe; ulterior, la brațul cu valori mai mari. Se recomandă două măsurători consecutive, la interval de aproximativ cinci minute.

Persoanele cu hipertensiune diagnosticată își pot monitoriza tensiunea acasă regulat, de exemplu o dată sau de două ori pe săptămână, conform recomandării medicului. Chiar și persoanele fără simptome sau diagnostic pot beneficia de verificări periodice.

Pentru monitorizare la domiciliu, medicul recomandă un tensiometru automat de braț, cu manșetă adaptată circumferinței brațului – modelele de încheietură sunt mai sensibile la poziția mâinii și pot da rezultate influențate. Aparatul trebuie verificat periodic, inclusiv bateria, și este de preferat un model validat de societățile medicale de specialitate.

Simptome și complicații

Hipertensiunea este numită „ucigașul tăcut” pentru că, de multe ori, nu produce simptome vizibile. O persoană poate avea valori crescute fără să știe, iar prima manifestare poate fi chiar o complicație gravă, precum un accident vascular cerebral sau un infarct miocardic.

Când apar simptome, acestea pot include amețeli, dureri de cap, oboseală accentuată, dificultăți de respirație sau sângerări nazale (epistaxis). Aceste semne nu sunt exclusive hipertensiunii și pot avea alte cauze.

Netratată, hipertensiunea poate afecta inima, creierul, rinichii și vasele de sânge, crescând riscul de accident vascular cerebral, infarct miocardic și insuficiență renală, inclusiv nevoia de dializă. Poate afecta arterele membrelor inferioare, iar în forme severe poate duce la amputație. Un alt risc este anevrismul de aortă (dilatarea principalei artere a corpului), iar disecția sau ruptura aortei reprezintă o urgență medicală majoră, cu risc vital.

Factori de risc

Printre principalii factori de risc se numără consumul excesiv de sare și alcool, alimentația dezechilibrată, sedentarismul, obezitatea și fumatul, alături de stresul cronic și somnul insuficient.

Apneea obstructivă în somn – oprirea repetată a respirației pe timpul nopții – este un alt factor important de risc. Sforăitul puternic, mai ales cu pauze de respirație observate de partener, ar trebui evaluat medical.

Vârsta și ereditatea contribuie de asemenea la risc, dar predispoziția genetică nu înseamnă că hipertensiunea este inevitabilă.

Prevenție și alimentație

Pentru prevenire, se recomandă limitarea consumului de sare la aproximativ 5-8 grame pe zi, atenție la sarea „ascunsă” din pâine și mezeluri, și folosirea sării iodate atunci când se adaugă sare. Consumul zilnic și excesiv de alcool trebuie evitat; dintre băuturile alcoolice, vinul este considerat mai puțin nefavorabil decât berea sau băuturile spirtoase, dar ideal este să nu se consume alcool regulat.

Sunt importante și mișcarea regulată – aproximativ 30 de minute, 5 zile pe săptămână –, o alimentație echilibrată, menținerea unei greutăți normale, 7-8 ore de somn pe noapte și monitorizarea constantă a tensiunii arteriale.

Printre alimentele care pot contribui la menținerea unor valori normale ale tensiunii se numără sfecla roșie, usturoiul, fructele de pădure, uleiul de măsline, iaurtul și chefirul. Unele studii indică efecte favorabile și pentru ceaiul verde și ceaiul de hibiscus.