Veverița arctică, model de studiu pentru viitoare tratamente de urgență

O specie de veveriță din regiunile arctice, capabilă să supraviețuiască unor temperaturi corporale extrem de scăzute în timpul hibernării, atrage atenția cercetătorilor care speră să transpună această capacitate în medicina de urgență pentru oameni, potrivit BBC.

Fenomenul este relevant mai ales pentru familiile persoanelor vârstnice, întrucât cercetarea vizează exact acele situații critice frecvente la seniori: atacurile de cord, accidentele vasculare cerebrale și leziunile cerebrale traumatice.

Cum hibernează veverița arctică

Spre sfârșitul verii, veverița arctică femelă se hrănește intens cu ierburi, rogoz și frunze, apoi se retrage într-o vizuină aflată la aproximativ un metru sub pământ, unde intră într-un somn adânc de iarnă. Timp de opt luni, stă acolo fără hrană sau apă, trezindu-se doar ocazional.

În această perioadă, corpul ei încetinește dramatic, ajungând la doar câteva respirații și bătăi de inimă pe minut. Deși solul de deasupra ei poate ajunge la -20°C, veverița reușește să supraviețuiască la temperaturi corporale uimitoare: creierul ei se răcește până la 0°C, abdomenul până la -2°C, iar membrele posterioare ajung chiar la -2,9°C — cea mai scăzută temperatură corporală înregistrată vreodată la un mamifer viu.

De ce interesează cercetătorii aceste animale

Veverițele arctice sunt studiate de peste 50 de ani de oamenii de știință de la Universitatea din Alaska, Fairbanks. Ele par să aibă un ceas intern care, alături de durata zilei, le indică momentul hibernării: femelele încep în august, iar masculii cu câteva luni mai târziu.

„Fiziologia lor este pur și simplu atât de diferită”, explică ecologistul fiziologic Cory Williams, de la Universitatea de Stat din Colorado. „În același timp, se poate observa cum, dacă s-ar putea valorifica acest atribut și aplica la oameni, ar putea exista o funcție practică reală”, a adăugat el.

Aplicații medicale posibile

Dacă cercetătorii ar reuși să încetinească metabolismul uman în mod similar, medicii ar câștiga timp prețios în tratarea urgențelor severe — atacuri de cord, accidente vasculare cerebrale, leziuni cerebrale traumatice. Tehnica ar putea induce, de asemenea, o răcire controlată pentru protejarea organelor vitale.

Potrivit neurofiziologului Domenico Tupone, de la Universitatea de Sănătate și Știință din Oregon, un metabolism încetinit ar putea ajuta și la conservarea organelor destinate transplantului pentru perioade mai lungi în afara corpului, precum și la protejarea pacienților oncologici de efectele nocive ale radiațiilor, care generează produse secundare periculoase în condiții de metabolism normal.

Timpul câștigat prin această metodă ar putea fi crucial mai ales pentru pacienții care suferă urgențe medicale departe de spitale, precum și pentru soldații răniți pe câmpul de luptă. În plus, cercetarea ar putea contribui, într-un viitor îndepărtat, la dezvoltarea unor stări de animație suspendată pentru astronauții implicați în misiuni spațiale de lungă durată.

Molecula responsabilă și provocările actuale

Acum peste zece ani, cercetătorii au identificat adenozina drept un factor-cheie ce declanșează hibernarea la veverițele arctice. Este vorba despre o moleculă naturală care se acumulează în creierul uman pe parcursul zilei și care ar fi responsabilă pentru senzația de somnolență de seară — cafeina acționează tocmai prin blocarea receptorilor de adenozină din organism.

Transpunerea acestui mecanism la oameni ridică însă dificultăți practice: injectarea de substanțe similare adenozinei direct în creier ar fi prea invazivă pentru situații de urgență, iar administrarea de adenozină prin perfuzii ar putea provoca efecte secundare periculoase, precum fluctuații ale glicemiei sau chiar insuficiență cardiacă.

Cercetătorii subliniază că studiul se află încă la început, dar arată deja cum observarea unor specii cu adaptări fiziologice extreme poate deschide direcții noi pentru îmbunătățirea îngrijirii medicale umane.