Romania ranks 4th in the EU for late HIV diagnoses, according to ECDC data

România se numără printre statele europene cu cele mai ridicate procente de diagnosticare târzie a infecției cu HIV, potrivit unor date discutate recent într-o dezbatere europeană dedicată obiectivului de eliminare a HIV/SIDA ca amenințare pentru sănătatea publică până în 2030.

Peste 60% dintre persoanele diagnosticate cu HIV în România află de infecție într-un stadiu avansat, când sistemul imunitar este deja afectat. Această situație plasează țara noastră pe locul al patrulea în Uniunea Europeană din punctul de vedere al proporției diagnosticelor tardive, după Croația, Suedia și Bulgaria.

La nivelul întregii Uniuni Europene, situația nu este mult mai bună: conform Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), 48% din diagnosticele HIV raportate în 2024 în statele membre au fost stabilite tardiv.

Ce înseamnă un diagnostic tardiv

ECDC definește un diagnostic HIV drept tardiv atunci când, la momentul confirmării infecției, persoana are un nivel al celulelor CD4 sub 350 de celule/mm³. Acest indicator este folosit pentru a măsura cât de devreme sau de târziu este identificată boala și exclude copiii sub 15 ani, precum și pacienții care știau deja că sunt HIV-pozitivi.

România și Bulgaria sunt singurele țări în care ponderea cazurilor descoperite târziu trece de 60%, una dintre cele mai mari valori din Europa. Aceste informații au fost prezentate în cadrul evenimentului Euractiv „Ending HIV in Europe – Are we moving fast enough to achieve the 2030 targets?”, organizat pe 10 septembrie și susținut de compania Gilead.

La discuție au participat eurodeputații Marc Angel și Kristian Vigenin, Mary Horgan (Chief Medical Officer în cadrul Departamentului de Sănătate din Irlanda), Nicoletta Policek (co-președinte al HIV Prevention Alliance) și specialistul lituanian Giedrius Likatavicius.

Eurodeputatul bulgar Kristian Vigenin, membru al Comisiei pentru sănătate publică din Parlamentul European, a subliniat că diagnosticul întârziat este una dintre principalele piedici în îndeplinirea angajamentelor europene privind combaterea HIV.

De ce este important un diagnostic timpuriu

Atunci când infecția este depistată într-o fază avansată, organismul poate fi mai expus la infecții oportuniste și la anumite tipuri de cancer, iar gestionarea complicațiilor devine mai complicată. În plus, o persoană care nu știe că are HIV poate transmite virusul înainte de a fi diagnosticată.

Specialiștii arată că testarea făcută din timp permite începerea mai rapidă a tratamentului antiretroviral, ceea ce reduce încărcătura virală și riscul de transmitere către alte persoane.

La nivelul UE și al Spațiului Economic European sunt raportate anual în jur de 24.000–25.000 de noi diagnostice HIV. Tendința de scădere observată în anii anteriori pare să se fi oprit, iar în prezent aproximativ 800.000 de persoane trăiesc cu HIV în această regiune.

Testarea, umbrită încă de prejudecăți

Una dintre concluziile dezbaterii a fost că testarea HIV trebuie scoasă din zona stigmatizării. Participanții au avertizat că asocierea automată a testării cu anumite comportamente sau grupuri sociale poate descuraja oamenii să își verifice statutul.

Eurodeputatul Kristian Vigenin a povestit că, în cadrul unor investigații medicale de rutină, a cerut un test HIV, dar a fost descurajat de un medic, care ar fi invocat posibilele consecințe ale unui rezultat pozitiv și riscul ca informația să ajungă la cunoștința altor persoane. Exemplul a fost folosit pentru a arăta că obstacolele legate de testare nu apar doar în comunitate, ci și în relația cu sistemul medical.

Nicoletta Policek a atras atenția că problema nu este neapărat că anumite persoane sunt „greu de atins”, ci că serviciile medicale pot fi greu de accesat. În opinia sa, sistemele de sănătate ar trebui să aducă testarea mai apropiate de populație, inclusiv prin servicii comunitare, testare la domiciliu și autotestare.

Prevenția, de la prezervativ la PrEP

Participanții la dezbatere au discutat despre extinderea accesului la testare, autotestare și screening în cadrul consultațiilor medicale obișnuite, precum și despre dezvoltarea testării în comunități, unde serviciile pot fi mai accesibile și mai puțin stigmatizante.

Prevenția HIV cuprinde folosirea prezervativului, testarea regulată și profilaxia pre-expunere (PrEP) — o metodă destinată persoanelor cu risc mai mare de expunere la virus. Tratamentul antiretroviral modern poate controla eficient HIV și poate duce la supresie virală, însă accesul la PrEP, PEP, testare și îngrijire medicală rămâne inegal între țările europene.

Datele ECDC arată că transmiterea heterosexuală are o pondere importantă în UE: în 2024, aproape 46% dintre diagnosticele cu cale de transmitere cunoscută au fost asociate contactelor heterosexuale, iar 48% contactelor sexuale între bărbați. Specialiștii insistă că măsurile de prevenție trebuie adaptate grupurilor cu risc mai ridicat, fără a crea impresia falsă că HIV afectează exclusiv anumite comunități.

Ținta 95-95-95 pentru 2030

Obiectivul internațional stabilit pentru 2030 prevede ca 95% dintre persoanele care trăiesc cu HIV să își cunoască statutul, 95% dintre cei diagnosticați să urmeze tratament, iar 95% dintre pacienții aflați în tratament să atingă supresia virală.

În cadrul dezbaterii europene a fost menționată și posibilitatea unui al patrulea obiectiv, dedicat prevenției. Participanții au susținut că investițiile în testare timpurie, educație, acces la tratament și combaterea stigmei pot reduce numărul noilor infectări și costurile suportate de sistemele de sănătate. Un diagnostic pus din timp poate evita complicații severe, internări și tratamente costisitoare pe termen lung, motiv pentru care finanțarea programelor HIV este văzută nu doar ca o cheltuială medicală, ci ca o investiție în sănătate publică, incluziune socială și productivitate economică.