What onion preference reveals about the risk of diabetes and hypertension, according to a study

Un studiu realizat de o echipă internațională de cercetători sugerează că preferința pentru mirosul și gustul cepei ar putea fi asociată cu un risc mai scăzut de diabet de tip 2 și de hipertensiune arterială. Concluziile, publicate de Science Alert, se bazează pe o metodă neobișnuită: analiza genelor responsabile de gust și miros.

Epidemiologul genetician Daniel Hwang, de la Universitatea din Queensland, Australia, explică faptul că genele legate de gust și miros pot fi instrumente utile pentru a studia legăturile dintre alimentație și boli, contribuind la dovezi mai solide privind relațiile de cauzalitate în cercetarea nutrițională. „Avem nevoie de modalități mai bune de a înțelege modul în care alimentația influențează boli precum diabetul, bolile cardiace și cancerul”, afirmă el.

Cercetătorii au pornit de la date colectate de la peste 160.000 de persoane cu vârste între 37 și 73 de ani, dintr-o bază de date de cercetare în domeniul sănătății din Marea Britanie, care conținea atât informații genetice, cât și preferințele alimentare ale participanților.

Analiza a identificat sute de asocieri legate de 96 de preferințe alimentare, printre care variante genetice pentru preferința pentru usturoi, grepfrut, ceapă, hrean sau wasabi, fasole mare și adăugarea de sare în mâncare. După examinarea a 325 de gene implicate în gust și miros și a 140 de alimente diferite, o legătură a atras atenția în mod special: cea dintre preferința pentru ceapă și o variantă a genei receptorului olfactiv OR2T6.

Această asociere a fost confirmată ulterior printr-o bază de date mai mică, formată din persoane mai tinere, cu vârste de la 25 de ani în sus, ceea ce arată că varianta genetică indică preferința pentru ceapă indiferent de vârstă. Aspectul este important pentru că genele sunt fixate încă de la naștere și nu sunt influențate ulterior de stilul de viață sau de factorii de mediu — spre deosebire de obiceiurile alimentare, care se pot schimba, de exemplu, după un diagnostic de diabet.

Pornind de la această legătură genetică, cercetătorii au analizat separat alte seturi de date genetice și au corelat varianta OR2T6 cu rezultatele privind starea de sănătate, constatând un risc redus atât pentru hipertensiune arterială, cât și pentru diabet de tip 2. Metoda folosită, numită randomizare mendeliană, presupune utilizarea unor variante genetice fixe drept indicatori, în locul datelor auto-raportate despre alimentație, care pot fi nesigure și se pot modifica în timp.

Hwang precizează că cercetarea nutrițională bazată pe randomizare mendeliană se extinde, existând deja studii care clarifică efectele cauzale ale consumului de cafea, alcool și lapte. Totuși, el atrage atenția că analizele de acest tip rămân dificile din cauza problemelor legate de identificarea unor markeri genetici care să reflecte fidel ceea ce mănâncă oamenii.

Deocamdată, legătura dintre preferința pentru ceapă și aceste rezultate favorabile pentru sănătate nu demonstrează o relație directă de cauză-efect. Cercetătorii subliniază că rezultatul trebuie confirmat pe grupuri mai mari și mai diverse înainte de a se putea trage concluzii clinice. Totuși, ei consideră că merită investigați compușii bioactivi din ceapă, care ar putea explica această asociere.

Faptul că un singur aliment a ieșit clar în evidență în cadrul analizei este considerat, potrivit cercetătorilor, un semn că metoda este suficient de riguroasă pentru a evidenția doar legăturile reale.

Studiul amintește și că dietele nesănătoase sunt responsabile, la nivel global, de aproximativ 11 milioane de decese premature în fiecare an, din cauza consumului excesiv de băuturi zaharoase sau a consumului insuficient de fructe și legume.

„A stabili dacă un anumit aliment provoacă o boală sau este doar asociat cu aceasta reprezintă o provocare semnificativă în epidemiologia nutrițională”, mai spune Hwang. „Am creat un cadru bazat pe genele gustului și mirosului pentru a ajuta oamenii de știință să înțeleagă mai bine modul în care dieta contribuie la apariția bolilor cronice.”