Skip to content
SeniorHelp

Am ales singură căminul și nu regret — povestea mea de la Gurahonț

A

Aurora Ș.

15 noiembrie 2026 · 311 views

Bună ziua tuturor! Mă numesc Viorica, am 74 de ani și sunt de aproape opt luni la Căminul de bătrâni Cătălina din Gurahonț. Am vrut să scriu despre experiența mea pentru că, înainte să vin, am căutat mult pe internet și nu găseam prea multe povești reale de la oameni care locuiesc efectiv într-un cămin. Sper că rândurile mele ajută pe cineva.

Decizia a fost a mea, nu a copiilor. Fiul meu ar fi vrut să stau la el, dar eu nu am dorit să fiu o povară și, sincer, îmi era dor de lume, de animație, de oameni în jurul meu. Am folosit harta de pe SeniorHelp ca să văd ce centre există în zonă, am comparat câteva opțiuni — inclusiv centrul rezidențial din Arad — și am ales Gurahonțul și pentru că e mai liniștit și mai aproape de un sat în care am copilărit. Primele două săptămâni au fost grele emoțional, nu o să mint. Plângeam seara. Dar personalul a fost răbdător și colegele de cameră m-au primit frumos. Acum am prietene, facem activități împreună, cântăm, brodăm, uneori jucăm table. Ce a contat cel mai mult? Că m-am simțit respectată ca om, nu tratată ca un pacient. Și vizitele fiului, o dată pe săptămână, sunt un cadou pentru amândoi — ieșim la o cafea în curte și vorbim mai bine ca înainte.

Dacă cineva are întrebări sau șovăie în a lua o astfel de decizie, vă rog să scrieți. Nu e ușor, dar nici rușinos. E o altă etapă a vieții și poate fi frumoasă.

4 comments

M
Maria I.15 noiembrie 2026

Doamna Viorica, ce frumos că ați scris asta! Și eu am trecut prin aceeași dilemă cu mama. Cel mai greu a fost să accept că un cămin poate fi mai bun pentru ea decât să stea singură acasă. Acum și mama e mulțumită, după câteva luni de adaptare. Mulțumesc că ați povestit deschis!

C
Constantin A.15 noiembrie 2026

Și eu sunt la un centru rezidențial, în Timișoara, de vreo șase luni. Recunosc tot ce descrieți — primele săptămâni par fără capăt, dar după aceea îți faci un ritm. Activitățile de grup m-au salvat, sincer. Să știți că nu sunteți singura care a plâns în primele nopți!

L
Lidia M.16 noiembrie 2026

Lucrez ca îngrijitoare de mai mulți ani și citesc rar povești scrise chiar de seniori. Vă mulțumesc! Uneori avem nevoie și noi să auzim că munca noastră contează. Adaptarea e un proces și depinde mult de deschiderea fiecăruia, dar și de colectivul din centru. Mă bucur că ați găsit un loc bun.

E
Echipa S.16 noiembrie 2026

Doamna Viorica, vă mulțumim din suflet că ați împărtășit această experiență cu comunitatea noastră! Povestea dumneavoastră este exact tipul de informație reală de care au nevoie familiile și seniorii când se află în fața acestei decizii. Dacă doriți să explorați și alte activități care stimulează memoria și socializarea, platforma SeniorHelp are o secțiune de jocuri cognitive pe care o puteți accesa oricând. Continuați să ne inspirați!

Log in to add a comment.