Cum am ales căminul pentru tata cu Parkinson — experiența noastră din Cluj
Adriana G.
19 octombrie 2026 · 205 views
Bună ziua tuturor. Scriu aici pentru că, acum un an, eram exact în locul multor familii de pe acest forum — căutam disperate un loc potrivit pentru tata, diagnosticat cu Parkinson de câțiva ani. Locuiește singur în Alba Iulia, iar eu sunt la Cluj și nu puteam fi lângă el zilnic. Am vizitat mai multe cămine, printre care Căminul pentru persoane vârstnice Alba Iulia, și vreau să împart experiența noastră pentru cei care sunt la început de drum.
Procesul de alegere a durat aproape două luni. Am mers la vizite inopinate, nu programate, ca să văd cu adevărat cum e atmosfera. La căminul din Alba Iulia am fost de două ori, la ore diferite. Ce m-a contat cel mai mult: cum vorbesc îngrijitorii cu rezidenții, dacă li se adresează cu respect, dacă localul miroase a curățenie sau a neglijență. Tata a avut o perioadă de adaptare dificilă — primele trei săptămâni a sunat în fiecare seară, îmi spunea că vrea acasă. A trecut treptat. Acum, după opt luni, are un coleg de cameră cu care joacă table și pare mai puțin izolat decât era singur acasă. Vizitele săptămânale sunt parte din rutina noastră și le aștept și eu, nu doar el. Întrebările mele pentru voi: cum ați gestionat sentimentul de vinovăție la început? Și cum ați decis CÂND a venit momentul potrivit?