Experiența mea la cămin – ce m-a ajutat să mă adaptez și ce contează cu adevărat
Aurora Ș.
4 noiembrie 2026 · 228 views
Bună ziua tuturor! Mă numesc Viorica, am 74 de ani și sunt de aproape un an la Centrul rezidențial Casa Seniorilor din Arad. Am vrut să scriu despre experiența mea pentru că, înainte să vin, am căutat mult pe internet și nu găseam prea multe povești reale, din perspectiva unui senior care a trecut prin asta.
Decizia de a veni la cămin nu a fost ușoară. Fiica mea și cu mine am vizitat mai multe locuri, inclusiv Casa Liana din Arad. Am stat de vorbă cu personalul, am văzut camerele, am întrebat despre activități – pentru mine asta a contat enorm, pentru că sunt om sociabil și nu aș fi putut sta izolată. La Casa Seniorilor m-a câștigat tocmai atelierul de lucru manual și faptul că se organizează ieșiri și serbări. Prima lună a fost grea, nu vă mint – mi-a fost dor de casa mea, de bucătăria mea. Dar colegele de salon m-au primit frumos și, încet-încet, m-am obișnuit.
Vizitele fiicei mele sunt sufletul meu, le aștept cu drag. Ce sfat pot să dau familiilor: nu veniți în grabă, stați, luați masa împreună dacă se poate, întrebați-ne cum ne simțim cu adevărat. Iar celor care se gândesc la un cămin și le e frică – vă înțeleg, și eu am avut temeri. Dar nu este sfârșitul, poate fi un nou început, cu oameni în jur și activități care te țin în priză.