Cum a fost cu tata la cămin – ce am învățat din toată experiența
Radu V.
24 octombrie 2026 · 39 views
Bună ziua tuturor. Am ezitat mult să scriu aici, dar sper că povestea noastră să fie de folos cuiva care trece prin aceeași situație. Tata a împlinit 81 de ani în primăvară și, după ce mama a plecat dintre noi, a rămas singur în apartament. Am încercat câteva luni cu îngrijire la domiciliu, dar nu mergea – era prea izolat, nu mânca regulat și ne era teamă să-l lăsăm noaptea. Decizia de a-l muta la un cămin a fost cea mai grea din viața mea.
Am căutat mult. Am vizitat mai multe locuri din zona Aradului, inclusiv Centrul rezidențial Akademos și Căminul Casa Baron Neumann. Am mers fără programare la unul dintre ele, să văd cum e cu adevărat, nu doar în zi de prezentare. Ce a contat cel mai mult pentru noi: cum vorbeau angajații cu rezidenții când credeau că nu-i vede nimeni, dacă mirosea a curat, dacă oamenii de acolo aveau o privire vie sau o privire stinsă. Tata a ales să rămână la Akademos – a zis că 'oamenii sunt de treabă și nu se uită la mine ca la o povară'. Asta a spus el, cu cuvintele lui.
Adaptarea a durat cam două luni. Prima lună a plâns la fiecare vizită și ne ruga să-l luăm acasă. A doua lună a început să povestească despre un domn cu care joacă table. Acum, după șase luni, are un program, are colegi, doarme mai bine. Vizitele noastre s-au schimbat și ele – nu mai sunt grele ca la început, ci aproape normale. Sfatul meu: vizitați des la început, chiar dacă e dureros, și nu plecați repede. Prezența voastră contează enorm în perioada de acomodare.