Enlarged prostate: researchers have discovered a cell type that could explain the phenomenon

O echipă de cercetători de la Universitatea Johns Hopkins, din Statele Unite, a identificat o populație distinctă de celule în prostata umană, care pare să fie legată de mărirea acestei glande odată cu înaintarea în vârstă. Descoperirea ar putea ajuta la înțelegerea hiperplaziei benigne de prostată (HBP), o afecțiune frecventă la bărbații peste 50 de ani, și ar putea deschide noi direcții pentru tratamente viitoare. Studiul a fost publicat în revista The Journal of Pathology.

Ce au descoperit cercetătorii

HBP este o afecțiune necanceroasă, caracterizată prin creșterea numărului de celule din prostată. Deși este comună pe măsură ce bărbații înaintează în vârstă, până acum nu se știa clar de ce apare în principal într-o anumită zonă a glandei, numită zona de tranziție, în timp ce restul prostatei rămâne relativ neafectat.

Vasan Yegnasubramanian, autorul principal al studiului, a explicat: „Deși hiperplazia benignă de prostată afectează milioane de bărbați din întreaga lume, oamenii de știință nu înțeleg încă pe deplin de ce se dezvoltă în principal într-o regiune a prostatei cunoscută drept zona de tranziție, în timp ce alte regiuni ale glandei rămân relativ neafectate”.

Celulele WIF1+, posibila cheie a fenomenului

Pentru a investiga acest fenomen, cercetătorii au folosit o tehnică de secvențiere a ARN-ului la nivel de celulă unică, analizând țesuturi prostatice necanceroase provenite de la 10 bărbați diagnosticați cu cancer de prostată. În total, au fost examinate aproape 130.000 de celule, prelevate din cele trei zone principale ale glandei.

Analiza a evidențiat un subtip de celule bazale, denumite WIF1+, prezente în număr semnificativ mai mare în zona de tranziție a prostatei comparativ cu celelalte regiuni. Aceste celule au un profil genetic și molecular diferit de restul celulelor din aceeași categorie, iar unele dintre genele lor răspund la androgeni, printre care testosteronul – hormoni implicați direct în dezvoltarea și funcționarea prostatei.

Potrivit cercetătorilor, aceste trăsături sugerează că celulele WIF1+ ar putea contribui la modificarea țesuturilor epiteliale și stromale, procese care favorizează mărirea prostatei.

Rulin Wang, autorul principal al studiului, a precizat că celulele WIF1+ au caracteristici moleculare asociate cu remodelarea țesuturilor și pot comunica cu celulele din jur, ceea ce ar putea genera un mediu biologic specific zonei de tranziție, făcând-o mai predispusă la apariția hiperplaziei benigne.

Cercetătorii au analizat suplimentar seturi de date disponibile public, găsind indicii care confirmă observațiile inițiale: în țesuturile provenite din prostate mărite s-a identificat o proporție mai mare de celule bazale WIF1+, alături de modificări ale profilului lor genetic.

Legătura cu riscul de cancer de prostată

Zona de tranziție este porțiunea prostatei care înconjoară uretra, canalul prin care urina este eliminată din vezică. Când prostata se mărește în această zonă, uretra poate fi comprimată, ceea ce duce la dificultăți la urinare și poate provoca un jet urinar slab sau întrerupt.

Hiperplazia benignă de prostată nu este cancer și nu trebuie confundată cu această boală, deși ambele pot apărea la bărbații în vârstă și au mecanisme diferite.

Cercetătorii iau în calcul și posibilitatea ca celulele WIF1+ să explice un alt fenomen observat: cancerul de prostată apare mai rar în zona de tranziție decât în celelalte regiuni ale glandei. Ipoteza lor este că anumite caracteristici ale acestor celule ar putea influența inflamația și o cale de semnalizare celulară numită WNT, implicată în creșterea și dezvoltarea țesuturilor. Această explicație rămâne însă, deocamdată, o ipoteză care necesită investigații suplimentare.

Posibile implicații pentru viitoare tratamente

Rezultatele oferă indicii despre mecanismele care ar putea sta la baza măririi prostatei, dar cercetarea nu demonstrează că celulele WIF1+ sunt cauza directă a hiperplaziei benigne. Studiile viitoare vor trebui să stabilească rolul funcțional al acestor celule și să determine dacă ele contribuie efectiv la dezvoltarea afecțiunii.

Dacă această legătură va fi confirmată, celulele WIF1+ ar putea deveni o țintă pentru viitoare tratamente care să intervină asupra proceselor celulare implicate în creșterea prostatei. Descoperirea deschide astfel o nouă direcție de cercetare pentru una dintre cele mai frecvente probleme urologice asociate înaintării în vârstă la bărbați.