CASS versus private services: Romanians' dissatisfaction with access to public healthcare

O discuție pornită pe platforma Reddit a adunat numeroase reacții ale românilor care plătesc contribuții la asigurările de sănătate (CASS), fie din salariu, fie din venituri obținute ca PFA. Autorul postării inițiale a reclamat faptul că, deși plătește aceste contribuții, se lovește frecvent de lipsa fondurilor pentru analize sau de liste de așteptare lungi pentru consultații, în timp ce aceleași servicii sunt disponibile rapid la clinicile private, contra cost.

„Tot mai multe categorii de persoane plătesc CASS, fie pe salariu, fie pe venituri din PFA. Te-ai aștepta la un set minim de servicii, dar sistemul de sănătate își bate joc de noi la fiecare colț. Ai nevoie de analize după data de doi a lunii, ești bun de plată. Ai nevoie de consult, nu mai sunt locuri, veniți luna următoare, dar dacă vreți cu plată, se poate mâine. Așa că vă întreb, pentru ce naiba plătim? Ce putem face să recuperăm din sumele acelea imense date statului?”, a scris autorul postării.

Mulți utilizatori au confirmat că au trecut prin experiențe similare, fiind nevoiți să aștepte luni de zile pentru investigații sau consultații, ori să apeleze la servicii private plătite pentru a câștiga timp. Alții au subliniat că asigurările publice acoperă și tratamente pentru boli grave și cronice, ale căror costuri ar fi dificil de suportat de către pacienți din buzunarul propriu.

„Nu mai sunt locuri pentru 2026”

Un utilizator a povestit că a încercat să facă o programare în ambulatoriu la Iași, la chirurgie vasculară: „Mi-au zis că nu mai au locuri pentru restul anului 2026, să revin în decembrie pentru a încerca să iau loc în ianuarie-februarie 2027. Aceiași medici îi găsești în maximum o săptămână la privat, nu peste șase luni la stat”.

O altă persoană a relatat dificultăți în obținerea unei programări pentru un RMN: „Am nevoie de un RMN urgent, abia prin februarie am găsit loc, trebuie tot la privat să mergi”.

Alți participanți la discuție au povestit că, după luni de așteptare pentru un consult la stat, au renunțat și au plătit la privat: „E frustrant rău. Am așteptat și eu luni bune după un consult la stat și până la urmă am plătit la privat”.

Un alt comentator și-ar dori posibilitatea de a alege unde își plătește asigurarea de sănătate: „Eu, dacă aș avea de ales, mi-aș dori să îmi pot plăti asigurarea de sănătate, dar nu la stat. Da, să fiu obligat, dacă muncesc, să îmi fac asigurare de sănătate, dar unde vreau eu”.

Autorul postării inițiale a adăugat că accesul dificil la investigațiile de prevenție este una dintre cele mai mari probleme: „Nu e ok ca medicina să fie «un business», dar mi se pare o insultă când vrei să faci prevenție (analize, radiografie, RMN etc.) și îți zice că nu se poate”.

„Un tratament mă costă 15.000 de lei”

Alți participanți la discuție au oferit exemple concrete despre cum sistemul public acoperă tratamente ale căror costuri individuale ar fi mult peste contribuțiile plătite. Un tânăr de 24 de ani, diagnosticat cu boala Crohn, a explicat că primește tratament o dată la opt săptămâni, fiecare ședință costând aproximativ 15.000 de lei dacă ar fi plătită integral: „Fac tratament o dată la opt săptămâni, ca să nu-mi pierd intestinele. Nu mă costă nimic, dar m-ar fi costat aproximativ 15.000 de lei o ședință. Merg la privat să-mi facă perfuzia, care durează două ore, și e gratis, pentru că au contract cu CAS. E simplu să spui că banii aceia nu merg nicăieri, dar realitatea e că toată lumea o să profite de sistemul acesta în viitor. Așa prost cum e, salvează vieți”.

Un alt utilizator a povestit că mama sa a avut nevoie de o spitalizare îndelungată, iar costul total al serviciilor medicale primite a ajuns la aproximativ 50.000 de lei (10.000 de euro): „Anul trecut, mama mea a avut o problemă medicală, a stat la ATI vreo săptămână și vreo trei la salon. Factura la ieșirea din spital: 50.000 de lei (10.000 de euro). Nici nu vreau să știu cât ar fi fost dacă era la privat. La bătrânețe, dacă ajungem, o să o folosim din plin”.

Alții au menționat că sistemul public acoperă tratamente oncologice, imunoterapie și terapii biologice, costisitoare dacă ar fi plătite integral: „Cred că nu îți imaginezi cât costă să faci un tratament oncologic, biologic, anti-VHD sau imunoterapie. Nu sunt unele medicamente, da, dar sunt majoritatea care sunt recomandate în UE, unde ajung mult mai mulți bani în sănătate”.

Un alt comentator a subliniat rolul social al sistemului de asigurări: „Acest sistem este o plasă socială pentru cei care nu-și permit să meargă la doctor, iar acest sistem e necesar, chiar dacă e scump. Medicii nu-i găsim peste noapte să populăm un astfel de sistem dacă mâine zicem că nu-l mai dorim și peste zece ani ne dăm seama că am făcut o prostie. Căutați problema în partea greșită. Nu banii dați sunt problema, ci cum sunt gestionați”.

De ce se termină fondurile pentru analize și ce pot face pacienții

Lipsa fondurilor pentru analize și investigații, reclamată frecvent de pacienți, este legată de modul de finanțare a serviciilor decontate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Laboratoarele și clinicile aflate în contract cu casele de asigurări primesc sume în limita valorilor contractate, iar acestea se pot epuiza înainte de finalul lunii.

Epuizarea fondurilor unui laborator nu înseamnă, însă, că pacienții asigurați își pierd dreptul la investigații. Conform Ghidului asiguratului, ediția a treia, publicată de CNAS în ianuarie 2025, furnizorii de servicii medicale au obligații clare în astfel de situații:

„În situația în care investigațiile nu pot fi efectuate pe loc, laboratorul are obligația de a programa asiguratul în perioada de valabilitate a biletului de trimitere, trecând pe verso-ul biletului de trimitere data programării. Dacă asiguratul refuză programarea, laboratorul îi restituie biletul de trimitere pentru ca acesta să se poată adresa altui laborator de investigații”, arată CNAS.

Potrivit instituției, biletul de trimitere pentru analizele obișnuite de laborator este valabil 30 de zile. Pentru investigațiile recomandate în cadrul consultațiilor preventive, valabilitatea poate ajunge la 60 de zile, iar pentru bolile cronice și alte situații speciale, la 90 de zile.

Unele categorii de pacienți pot beneficia de investigații decontate peste valoarea contractată de furnizor. Printre acestea se numără persoanele cu boli oncologice, diabet, afecțiuni cardiovasculare, neurologice, cerebrovasculare, boli rare sau boală cronică renală, atunci când investigațiile sunt necesare pentru monitorizarea afecțiunilor. Pentru aceste cazuri, CNAS precizează: „Furnizorii de servicii medicale paraclinice au obligația să efectueze în termen de 5 zile calendaristice de la data solicitării investigațiile recomandate necesare în monitorizarea pacienților”.

Pentru ca aceste investigații să fie efectuate peste valoarea contractată, medicul trebuie să înscrie pe biletul de trimitere mențiunea „MONITOR”, urmată de cifra corespunzătoare categoriei de afecțiuni.

De asemenea, analizele recomandate de medicul de familie în cadrul consultațiilor de prevenție, precum și investigațiile legate de monitorizarea sarcinii, pot fi efectuate de laboratoarele aflate în contract cu casele de asigurări chiar și peste valoarea contractată inițial.

Pacienții pot consulta listele furnizorilor aflați în contract cu casele de asigurări de sănătate, precum și informațiile despre fondurile disponibile, pe platformele CNAS și ale caselor județene de asigurări.