Mama nu mă mai recunoaște mereu — cum faceți față vinovăției și dor-ului?
Viorica N.
31 octombrie 2026 · 295 views
Bună ziua tuturor. Sunt Rodica, am 69 de ani, tocmai am ieșit la pensie și credeam că în sfârșit voi avea timp pentru mine și pentru mama mea. Dar realitatea e mult mai grea decât mi-am imaginat. Mama are 91 de ani și de vreo doi ani a început să aibă momente în care nu mă recunoaște. Uneori mă cheamă pe numele surorii mele care a murit, alteori se uită la mine ca la o străină. Nu știu cum să descriu sentimentul ăla — e un dor ciudat, pentru cineva care e încă în viață, dar parcă nu mai e aceeași.
Mă simt vinovată tot timpul: că nu am suficientă răbdare, că uneori plec de la ea și plâng în mașină, că am momente în care mă gândesc că poate ar fi mai bine la un centru de zi. Și apoi mă simt și mai vinovată că m-am gândit asta. Am citit pe platformă articolul despre menținerea vieții sociale active la vârstnici și am văzut că nu sunt singura care se confruntă cu izolarea — și a lor, și a noastră, a familiilor. Voiam să vă întreb: cum gestionați voi sentimentele astea? Cum vă mai găsiți și pe voi înșivă în toată povestea asta?