Cum faceți față vinovăției când părintele cu demență nu vă mai recunoaște?
Aurora Ș.
6 noiembrie 2026 · 218 views
Bună ziua, dragilor. Mă numesc Letiția, am 74 de ani și sunt pe platforma aceasta de câteva luni. De obicei intru pentru jocurile cognitive și pentru grupurile de socializare, dar azi am nevoie să scriu ceva mai greu. Fiica mea cea mare are soțul bolnav de demență — are 78 de ani și nu o mai recunoaște de aproape un an. O văd cum vine la mine epuizată, cu ochii roșii, și îmi spune că se simte vinovată că uneori îi vine să plece pur și simplu și să nu se mai întoarcă. Nu pentru că nu îl iubește, ci pentru că e terminată.
Eu am trecut prin altceva, prin doliu, dar nu prin asta — prin a fi prezentă lângă cineva care e acolo fizic, dar nu mai ești tu pentru el. Mă întreb câți dintre voi trăiți sau ați trăit această durere. Cum găsiți puterea să mergeți mai departe? Cum îi spuneți inimii că nu sunteți vinovați că simțiți oboseală, că simțiți dor de omul care era înainte? Vreau să îi arăt fiicei mele că nu e singură. Vă mulțumesc că citiți.