Cum faci față vinovăției când nu poți fi mereu lângă tatăl cu Parkinson?
Adriana G.
26 octombrie 2026 · 254 views
Bună ziua tuturor. Mă numesc Ioana, sunt din Cluj și tata are Parkinson de vreo trei ani. Locuiește singur în Turda, la 40 de km de mine, și am o îngrijitoare care vine zilnic câteva ore. Pe hârtie, totul pare organizat. În realitate, mă simt vinovată aproape în fiecare zi — că nu sunt acolo, că el mă sună noaptea și uneori nu răspund imediat, că uneori mă enervez și apoi plâng singură în mașină pe drum spre el.
Am citit pe platformă articolul 'Cum gestionezi starea de bine emoțională a unui vârstnic singur acasă' și mi-a deschis ochii în privința nevoilor lui emoționale — dar m-am trezit întrebându-mă: cine se gândește la starea noastră emoțională, a copiilor? Mă simt tot mai obosită, nu în sensul fizic, ci un fel de oboseală care stă în piept. Vreți să-mi spuneți că și voi treceți prin asta? Că nu sunt singura? Și dacă ați găsit ceva — o vorbă, un obicei, orice — care vă ajută să duceți povara asta mai ușor, vă rog din suflet să-mi scrieți.