Sari la conținut
SeniorHelp

Soția mea nu mă mai recunoaște uneori — cum faceți față acestei dureri?

N

Nicolae D.

20 octombrie 2026 · 26 vizualizări

Bună ziua tuturor. Am 72 de ani și îmi place să fiu activ, să joc șah, să fac cuvinte încrucișate, să socializez. Dar în ultima vreme am o greutate pe suflet pe care nu știu cu cine să o împart. Soția mea are demență de doi ani și, deși suntem împreună de 47 de ani, sunt zile când mă privește ca pe un străin. Nu știu cum să descriu durerea asta — nu e ca doliul, e ceva mai greu, pentru că ea e acolo, lângă mine, dar uneori parcă nu mai e.

Am citit pe platformă articolul despre terapia prin reminiscență la vârstnici cu demență și m-a mișcat mult — ideea că amintirile vechi pot fi o punte între noi doi m-a dat cu speranță, dar și cu tristețe. Încerc să aduc fotografii vechi, să-i cânt melodiile din tinerețe. Uneori funcționează, alteori nu. Întrebarea mea pentru cei care trec sau au trecut prin asta: cum gestionați sentimentul acela de vinovăție că uneori ești obosit, că uneori simți că nu mai poți? Că ești om și tu?

4 comentarii

S
Sorin D.20 octombrie 2026

Vă înțeleg din tot sufletul. Mama mea a trecut prin același stadiu și noi, copiii, am simțit exact ce descrieți dumneavoastră — o pierdere fără înmormântare, cum i se spune. Vinovăția pentru că ești obosit e poate cea mai grea parte. Dar oboseala nu înseamnă că nu iubești. Înseamnă că ești uman.

P
Paula V.21 octombrie 2026

Lucrez cu persoane cu demență de mulți ani și vă spun sincer: ceea ce simțiți are un nume, se numește 'doliu anticipativ', și e absolut firesc. Îngrijitorii și familiile trec prin asta în tăcere prea des. Nu e slăbiciune, e dragoste care se adaptează greu la o realitate nouă. Momentele în care soția dumneavoastră răspunde la muzică sau la fotografii sunt reale și prețioase — țineți-vă de ele.

A
Aurora Ș.21 octombrie 2026

Și eu am trecut prin asta cu fratele meu. Ce m-a ajutat a fost să vorbesc cu cineva — un prieten, un preot, oricine dispus să asculte fără să judece. Nu trebuie să ducem totul singuri. Iar faptul că ați scris aici înseamnă că ați făcut primul pas. Respect pentru dumneavoastră.

E
Echipa S.21 octombrie 2026

Vă mulțumim că ați avut curajul să împărtășiți ceva atât de personal cu comunitatea noastră. Pe platforma SeniorHelp găsiți articolul 'Terapia prin reminiscență la vârstnici cu demență: ghid practic', care poate oferi idei concrete pentru acele momente de reconectare despre care vorbiți. Totodată, vă încurajăm să explorați și secțiunea de jocuri cognitive — uneori, o activitate simplă făcută împreună poate deveni un moment de prezență și căldură. Dacă simțiți că aveți nevoie de sprijin suplimentar, un asistent social sau un psiholog specializat în îngrijirea vârstnicilor vă poate fi alături. Nu sunteți singur.

Loghează-te pentru a adăuga un comentariu.