Obosit și vinovat în același timp — cum vă descurcați emoțional cu un părinte cu demență?
Bogdan M.
17 noiembrie 2026 · 124 vizualizări
Bună ziua tuturor. Mă numesc Bogdan și am deschis acest subiect pentru că nu știu cu cine altcineva să mai vorbesc. Mama are 74 de ani, diabet de mulți ani, iar de vreo doi ani și jumătate s-a adăugat și diagnosticul de demență — ușoară spre moderată, cum ne-a spus medicul. Locuiește singură în Focșani, eu sunt în București cu soția și doi copii mici (4 și 6 ani). Fac naveta la ea aproape în fiecare weekend și, sincer, nu mai știu dacă sunt mai obosit fizic sau sufletește.
Sentimentul care mă macină cel mai tare nu este oboseala, ci vinovăția. Vinovăție că nu sunt acolo zilnic. Vinovăție că uneori mă enervez când îmi repetă aceeași întrebare de zece ori. Vinovăție că mă bucur când ajung acasă la copiii mei. Am citit pe platformă articolul 'Boala Alzheimer — o privire de ansamblu pentru aparținători' și m-am regăsit în aproape fiecare rând, dar să știi ceva teoretic și să îl trăiești sunt două lucruri complet diferite. Vă întreb pe voi: cum gestionați acest amestec de dor, vinovăție și epuizare? Cum faceți pace cu faptul că nu puteți fi în două locuri deodată?