Sari la conținut
SeniorHelp

Cum faceți față vinovăției când părintele cu demență nu vă mai recunoaște?

A

Aurora Ș.

6 noiembrie 2026 · 218 vizualizări

Bună ziua, dragilor. Mă numesc Letiția, am 74 de ani și sunt pe platforma aceasta de câteva luni. De obicei intru pentru jocurile cognitive și pentru grupurile de socializare, dar azi am nevoie să scriu ceva mai greu. Fiica mea cea mare are soțul bolnav de demență — are 78 de ani și nu o mai recunoaște de aproape un an. O văd cum vine la mine epuizată, cu ochii roșii, și îmi spune că se simte vinovată că uneori îi vine să plece pur și simplu și să nu se mai întoarcă. Nu pentru că nu îl iubește, ci pentru că e terminată.

Eu am trecut prin altceva, prin doliu, dar nu prin asta — prin a fi prezentă lângă cineva care e acolo fizic, dar nu mai ești tu pentru el. Mă întreb câți dintre voi trăiți sau ați trăit această durere. Cum găsiți puterea să mergeți mai departe? Cum îi spuneți inimii că nu sunteți vinovați că simțiți oboseală, că simțiți dor de omul care era înainte? Vreau să îi arăt fiicei mele că nu e singură. Vă mulțumesc că citiți.

4 comentarii

O
Ovidiu L.6 noiembrie 2026

Doamnă Letiția, ce ați scris m-a atins profund. Și eu am trecut prin asta cu mama mea. Vinovăția aceea e constantă — te simți rău când ești obosit, te simți rău când râzi la ceva, te simți rău că mai ai și o viață a ta. Am învățat cu greu că a te îngriji pe tine nu înseamnă că îl iubești mai puțin pe cel drag. Fiica dumneavoastră nu e singură. Niciunul dintre noi nu e.

L
Lidia M.6 noiembrie 2026

Lucrez de ani buni cu familii care au un membru cu demență și vă spun sincer: oboseala și vinovăția merg mână în mână, aproape întotdeauna. Cel mai greu e doliul anticipativ — îl plângi pe om cât timp e încă viu, pentru că persoana pe care o știai se schimbă. Nu există un remediu simplu, dar a vorbi despre asta, exact cum faceți acum, e un pas enorm.

V
Viorica N.7 noiembrie 2026

Dragă Letiția, și eu am o prietenă bună care îngrijește soțul acasă. Îmi spune că cel mai dureros moment al zilei e seara, când se uită la el și realizează că el nu știe cine e ea. Dorul acesta e real și e greu de purtat. Vă rog spuneți-i fiicei dumneavoastră că a simți durere nu înseamnă că a eșuat. Înseamnă că iubește.

E
Echipa S.7 noiembrie 2026

Doamnă Letiția, vă mulțumim că ați deschis acest subiect atât de uman și de important. Pe SeniorHelp avem o secțiune de articole care poate ajuta familiile să înțeleagă mai bine ce trăiesc — inclusiv articolul 'Logopedie pentru vârstnici după AVC sau demență: ce trebuie să știe familia', care atinge și aspectele emoționale ale comunicării modificate. De asemenea, asistentul nostru Hermina poate oferi un spațiu de ascultare și îndrumare pentru cei care nu știu de unde să înceapă. Îi transmiteți fiicei dumneavoastră că aici există oameni care înțeleg și că nu trebuie să ducă această povară singură.

Loghează-te pentru a adăuga un comentariu.