Dementia doesn't always manifest through forgetfulness: 10 early warning signs and how the risk can be reduced

Uitarea ocazională - unde ai pus cheile, de ce ai intrat într-o cameră sau un cuvânt care nu-ți vine în minte - nu înseamnă automat o problemă neurologică. Devine însă îngrijorătoare atunci când este repetitivă, afectează activitățile zilnice obișnuite și este însoțită de schimbări de comportament sau de orientare. Deși demența nu poate fi prevenită în toate situațiile, cercetările arată că anumite schimbări ale stilului de viață pot contribui la reducerea riscului.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), peste 57 de milioane de persoane trăiau cu demență la nivel mondial, iar în fiecare an apar aproape 10 milioane de cazuri noi. Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență, fiind responsabilă pentru aproximativ 60-70% dintre cazuri.

Până la 45% din riscul de demență poate fi redus

Riscul de demență nu depinde exclusiv de vârstă sau de factori genetici. Potrivit ghidurilor OMS publicate în 2026, până la 45% din riscul de demență la nivel populațional este asociat cu factori modificabili. Deși riscul individual nu poate fi redus neapărat în aceeași proporție și nu toate cazurile pot fi prevenite, aceste cifre arată că sănătatea creierului poate fi susținută prin măsuri legate de stilul de viață, prevenție și tratarea unor afecțiuni medicale.

Ce este demența și cum diferă de îmbătrânirea normală

Demența nu este o singură boală, ci un termen care descrie un grup de simptome cauzate de afecțiuni ale creierului, ce afectează memoria, gândirea, limbajul, orientarea, judecata și, treptat, capacitatea unei persoane de a funcționa independent.

Există mai multe forme de demență: boala Alzheimer (cea mai cunoscută), demența vasculară, demența cu corpi Lewy și demența frontotemporală. Cauzele și simptomele diferă, iar evoluția poate fi treptată sau, uneori, mai rapidă.

Odată cu înaintarea în vârstă, viteza de procesare a informațiilor poate scădea și unele nume sau detalii pot fi mai greu de reamintit. Diferența esențială față de demență este că, în îmbătrânirea obișnuită, persoana își păstrează, în general, capacitatea de a-și desfășura activitățile zilnice. În demență, dificultățile se repetă și ajung să afecteze viața de zi cu zi - persoana poate uita o conversație întreagă, se poate rătăci pe un traseu cunoscut sau nu mai poate folosi un aparat utilizat ani la rând.

Potrivit unui articol publicat de Health, semnele timpurii pot include pierderea memoriei, dificultăți de planificare, probleme de comunicare și schimbări emoționale sau comportamentale.

Cele 10 semne care pot indica debutul demenței

Probleme de somn, depresia, stresul, deficiențele de vitamine sau tulburările tiroidiene pot provoca dificultăți de memorie și concentrare similare, fiind semnale ale unor afecțiuni diferite. Evaluarea oricăror astfel de semnale trebuie făcută de un medic.

• 1. Pierderile de memorie care afectează viața de zi cu zi. Nu orice uitare trebuie să îngrijoreze - dacă uiți o întâlnire dar îți amintești detaliile pornind de la un indiciu, nu e un semn de alarmă. La persoanele aflate la începutul unei afecțiuni cognitive apar, în mod repetat, uitarea conversațiilor recente, întrebări puse de mai multe ori, pierderea din vedere a unor evenimente importante, dificultăți în gestionarea medicamentelor, uitarea unor informații personale, rătăcirea în locuri cunoscute și dependența tot mai mare de ajutorul altora. Specialiștii subliniază că indiciul-cheie este repetitivitatea; dacă devine evidentă pentru familie și afectează autonomia, este indicată o consultație medicală.
• 2. Dificultăți de planificare și de rezolvare a problemelor. Demența poate afecta funcțiile executive ale creierului - capacitatea de a organiza activități, a lua decizii și a urma mai mulți pași pentru o sarcină. Pot apărea dificultăți în gestionarea bugetului, plata facturilor, respectarea unei rețete sau urmărirea instrucțiunilor. De exemplu, o persoană care și-a administrat singură finanțele decenii la rând poate începe să facă greșeli repetate de calcul sau să uite scadențele. Astfel de dificultăți devin îngrijorătoare dacă se repetă și diferă de comportamentul obișnuit.
• 3. Probleme în îndeplinirea activităților obișnuite. Persoana poate avea dificultăți în folosirea telefonului, telecomenzii sau electrocasnicelor, nu mai poate pregăti o masă obișnuită, uită etapele unei rețete cunoscute sau nu mai poate urma un traseu cunoscut cu mașina. În stadii mai avansate apar probleme la îmbrăcare și igiena personală. Deși poate părea neatenție sau lipsă de interes, în spate se poate afla o problemă cognitivă reală.
• 4. Dezorientarea în timp și spațiu. Confuzia ocazională privind data sau ziua săptămânii poate fi normală, dar devine îngrijorătoare dacă se repetă și e însoțită de dificultăți de orientare - persoana nu mai știe unde se află, uită cum a ajuns într-un loc sau se rătăcește pe un drum cunoscut, confundă anotimpurile sau crede că trăiește într-o perioadă mult mai îndepărtată. Aceste episoade pot fi periculoase mai ales dacă persoana locuiește singură, traversează străzi aglomerate sau conduce. Dacă dezorientarea apare brusc, în câteva ore sau zile, nu trebuie presupusă automat demența - poate fi vorba de o cauză urgentă precum o infecție, reacție la medicamente sau accident vascular cerebral, care necesită evaluare rapidă.
• 5. Schimbări ale percepției vizuale și ale orientării spațiale. Unele forme de demență afectează modul în care creierul interpretează informațiile vizuale: dificultăți în estimarea distanțelor, aprecierea greșită a înălțimii unei trepte, probleme la identificarea obiectelor sau deplasarea într-un spațiu familiar, împiedicări repetate. Aceste manifestări pot avea și cauze oftalmologice sau neurologice, de aceea orice schimbare a vederii trebuie investigată.
• 6. Dificultăți în găsirea cuvintelor și în comunicare. Persoana poate uita cuvinte uzuale, se poate opri frecvent în mijlocul unei propoziții sau poate avea dificultăți în urmărirea unei conversații, înlocuind cuvintele potrivite cu altele nepotrivite. Poate evita conversațiile sau întâlnirile de teamă că nu va ține pasul. O ezitare ocazională în vorbire este normală; problemele noi, persistente și agravante de limbaj justifică o evaluare medicală.
• 7. Pierderea frecventă a obiectelor și imposibilitatea de a le găsi. Spre deosebire de rătăcirea ocazională a telefonului sau cheilor, în demență obiectele sunt pierdute repetat și persoana nu mai poate reconstitui pașii pentru a le găsi - poate pune cheile în frigider și uita complet unde le-a lăsat, ajungând uneori să creadă că altcineva i le-a luat. Acest aspect poate genera tensiuni în familie; apropiații ar trebui să evite acuzațiile sau ironiile, iar un mediu organizat, cu locuri fixe pentru obiecte, poate ajuta, fără a înlocui evaluarea cauzei.
• 8. Judecată afectată și decizii neobișnuite. Pot apărea cheltuieli neobișnuite, vulnerabilitate crescută la fraude, neglijarea igienei, îmbrăcăminte nepotrivită pentru vreme, uitarea îngrijirii unui animal sau traversarea străzii fără observarea pericolului. Aceste schimbări pot afecta siguranța și independența, iar familia ar trebui să discute cu medicul despre măsuri practice. O singură decizie neinspirată nu este însă suficientă ca indiciu - contează apariția unui tipar nou, asociat cu alte dificultăți cognitive.
• 9. Retragerea din relații și pierderea interesului pentru activități. Persoana poate renunța la întâlnirile cu prietenii, hobby-uri, plimbări sau activități de grup, adesea din teama de a greși, a se rătăci sau a fi pusă într-o situație stânjenitoare. Retragerea socială poate avea și alte cauze - depresie, singurătate, pierderea auzului, probleme de mobilitate - dar devine relevantă dacă apare împreună cu tulburări de memorie și alte schimbări cognitive.
• 10. Schimbări de personalitate, dispoziție și comportament. Uneori primele semne observate de familie nu țin de memorie, ci de comportament: o persoană calmă și sociabilă poate deveni iritabilă, suspicioasă sau anxioasă, sau poate deveni apatică, își poate pierde inițiativa ori poate reacționa disproporționat la situații obișnuite.