Skip to content
SeniorHelp

Cum am ales căminul pentru mama și cum a fost prima lună — experiența noastră din Timișoara

L

Larisa M.

19 august 2026 · 457 views

Bună ziua tuturor. Mă numesc Ioana și am 34 de ani. Acum trei luni am trecut prin una dintre cele mai grele decizii din viața mea: să caut un cămin de bătrâni pentru mama mea, care are 78 de ani și are nevoie de supraveghere permanentă după câteva căzături repetate. Nu știam de unde să încep, mă simțeam complet copleșită și vinovată în același timp. Am găsit pe SeniorHelp informații despre Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice din Timișoara și asta a fost primul pas concret pe care l-am reușit să-l fac.

Am vizitat centrul de două ori înainte să luăm decizia. Prima vizită am plâns în mașină după. Nu de rău — ci pentru că mi-am dat seama că mama ar fi în siguranță acolo, ceea ce m-a copleșit emoțional. Personalul a fost răbdător cu noi, ne-a explicat programul zilnic, cum funcționează activitățile, ce aduc de acasă și ce nu. Adaptarea mamei a durat vreo trei săptămâni — primele zile nu voia să vorbească cu nimeni, refuza să iasă din cameră. Acum râde cu colegele de cameră și îmi povestește la telefon despre ce a mâncat la prânz. Vizitele de două ori pe săptămână contează enorm — am observat că mama se pregătește cu o zi înainte, se îmbracă frumos. Cel mai mult a contat că s-a simțit văzută ca om, nu ca un pacient. Scriu asta pentru cei care sunt la început de drum și se simt singuri în decizie — nu ești singur.

4 comments

S
Simona F.19 august 2026

Mulțumesc că ai scris asta, Ioana. Și noi am fost în situația asta acum doi ani cu tatăl meu. Vinovăția nu dispare complet, dar se mai atenuează când vezi că persoana dragă e bine îngrijită. Vizitele regulate chiar ajută mult, atât pentru el cât și pentru noi.

L
Lidia M.20 august 2026

Lucrez de șase ani în îngrijire rezidențială și vă spun sincer că familiile care vizitează des fac o diferență uriașă pentru rezident. Mama ta simte că nu a fost 'abandonată' — iar asta se vede în starea ei de spirit. Felicitări pentru curajul deciziei.

N
Nicolae D.20 august 2026

Eu am 71 de ani și stau de un an și jumătate într-un centru rezidențial. La început nici eu nu am vrut. Acum recunosc că mă simt mai puțin singur decât stăteam acasă tot ziua. Fetița mea doarme liniștită noaptea, știe că nu sunt singur dacă mi se face rău.

E
Echipa S.20 august 2026

Ioana, îți mulțumim că ai împărtășit experiența ta cu atâta sinceritate — cu siguranță ajuți alte familii care se află la același început de drum. Pe SeniorHelp poți găsi și o hartă a centrelor rezidențiale din țară, inclusiv informații despre Centrul din Timișoara, dar și despre alte opțiuni din regiune precum Căminul Cătălina din Gurahonț, dacă cineva caută și în zona Arad. Asistentul nostru Hermina poate răspunde la întrebări generale despre procesul de admitere și documente necesare, oricând ai nevoie. Mult curaj în continuare!

Log in to add a comment.