Terapia izotopică: cum funcționează tratamentul cu radiație administrat din interior

Radiația folosită în scop terapeutic nu se aplică doar din exteriorul corpului. Există boli pentru care o substanță radioactivă este introdusă direct în organism, astfel încât să ajungă cu precădere la celulele care necesită tratament.

Această metodă, numită terapie izotopică sau terapie cu radionuclizi, se bazează pe substanțe radiofarmaceutice capabile să identifice și să se fixeze pe anumite țesuturi sau pe structuri de pe suprafața celulelor afectate. Odată ajuns la țintă, izotopul emite radiație pe o rază limitată, menită să distrugă celulele bolnave și, în același timp, să limiteze expunerea țesuturilor sănătoase din jur.

Printre exemplele de utilizare se numără tratamentul cu iod radioactiv pentru unele afecțiuni ale tiroidei, precum și terapia cu lutețiu, folosită în cazul anumitor tumori neuroendocrine sau al unor forme de cancer de prostată.

Recomandarea acestui tip de tratament depinde de tipul bolii și de confirmarea faptului că ținta vizată de substanța radioactivă este prezentă la pacient. Înainte de administrare, medicii evaluează funcția rinichilor, starea măduvei osoase și alți parametri relevanți. După tratament, pacientul primește indicații temporare privind protecția față de radiații.

Întregul proces este planificat și supravegheat de o echipă specializată în medicină nucleară, iar tratamentul poate include mai multe ședințe, în funcție de răspunsul organismului și de toleranța fiecărui pacient.

Articol susținut de SANADOR.