Cum faceți față vinovăției când un părinte cu demență nu vă mai recunoaște?
Nicolae D.
19 iunie 2026 · 330 vizualizări
Am 72 de ani și, deși eu personal mă simt bine și îmi văd de viața mea — vin des pe platformă pentru jocurile de memorie și îmi place să schimb impresii cu voi — am o situație în familie care mă apasă tare. Sora mea mai mică îngrijește de doi ani mama noastră, în vârstă de 94 de ani, care are demență avansată. Mama nu o mai recunoaște uneori nici pe ea, nici pe mine. Sora mea plânge aproape în fiecare seară și spune că se simte vinovată că 'nu face destul', deși face enorm.
Am văzut recent pe platformă un articol despre cum se dezvoltă rețele mari de centre pentru seniori în România — parcă era despre o inițiativă numită Echo Elderly Care — și m-am gândit că poate există și resurse de sprijin emoțional, nu doar logistic. Întrebarea mea pentru voi: cum ați gestionat voi sentimentul de vinovăție, oboseala și dorul după 'omul de dinainte'? Sora mea iubește o mamă care fizic e prezentă, dar emoțional e din ce în ce mai departe. Cum se mai poate bucura de viață fără să se simtă egoistă?