La 81 de ani, în cămin — cum a fost și ce m-a ajutat cel mai mult
Gheorghe P.
30 octombrie 2026 · 377 vizualizări
Bună ziua tuturor. Mă numesc Gheorghe, am 81 de ani și locuiesc de aproape doi ani la Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice Akademos din Arad. Am vrut să scriu aici pentru că am citit multe îngrijorări ale familiilor și vreau să spun că experiența mea a fost, în mare parte, bună — și merit să o împart cu alții.
Decizia nu a fost ușoară. Fiul meu a insistat, eu m-am împotrivit luni întregi. Mi-era teamă că o să mă simt abandonat, că o să-mi fie dor de casă, că n-o să mă înțeleg cu nimeni. Primele două săptămâni au fost grele, nu o să mint. Dar personalul a avut răbdare cu mine, am găsit doi colegi cu care joc table în fiecare după-amiază, și încet-încet m-am obișnuit. Fiul vine de două ori pe săptămână, uneori și nora, și asta contează enorm.
Ce m-a ajutat cel mai mult? Rutina. Să știu că la ora opt e micul dejun, că după-amiaza avem activități, că cineva trece să vadă cum mă simt. Și că nu sunt singur noaptea, dacă nu mă simt bine. Pentru familiile care ezită: vizitați centrul înainte, vorbiți cu cei care locuiesc acolo, nu doar cu administrația. Și nu vă fie rușine să puneți întrebări despre tot — program, activități, cum se rezolvă problemele de zi cu zi.