Am ales singură un cămin rezidențial — povestea mea din Arad
Viorica N.
10 noiembrie 2026 · 182 vizualizări
Bună ziua tuturor! Mă numesc Viorica, am 69 de ani și sunt pensionară de câteva luni. Știu că sună neobișnuit, dar eu am decis singură, fără presiuni din familie, să mă mut la Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice din Arad. Locuiam singură de trei ani după ce soțul meu a plecat dintre noi, iar apartamentul a început să mi se pară prea mare și prea tăcut. Nu eram bolnavă, nu aveam nevoie de îngrijire specială — voiam pur și simplu să nu mai fiu singură și să fiu în siguranță.
Procesul de alegere a durat aproape patru luni. Am vizitat centrul din Arad de două ori înainte să mă decid, am vorbit cu personalul, am stat de vorbă cu câteva doamne care locuiau acolo. Ce m-a convins cel mai mult nu a fost clădirea sau mâncarea, ci felul în care personalul vorbea cu rezidenții — cu răbdare, cu zâmbet, fără grabă. Adaptarea primelor două săptămâni a fost mai grea decât mă așteptam: îmi era dor de bucătăria mea, de obiceiurile mele. Dar după o lună, recunosc că mă simțeam mai bine decât în ultimii doi ani petrecuți singură. Acum am câteva colege cu care joc table și mergem împreună la activitățile organizate. Fiul meu vine în fiecare duminică și îl văd mai relaxat ca niciodată — nu mai are grija că nu răspund la telefon. Sper că povestea mea ajută pe cineva care ezită. Decizia a fost a mea și nu o regret.