INS: 5,2 milioane de români în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2024

Institutul Național de Statistică (INS) a publicat date îngrijorătoare privind situația economică a populației din România: peste 5,2 milioane de persoane s-au aflat în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2024, reprezentând aproximativ 18,4% din totalul populației rezidente.

Aceste cifre reflectă o realitate dură cu care se confruntă milioane de familii din România, printre care se numără și un număr semnificativ de pensionari și vârstnici. Persoanele în vârstă, mai ales cele care trăiesc singure sau în mediul rural, sunt adesea printre cele mai expuse riscului de sărăcie relativă, din cauza pensiilor mici și a costurilor ridicate ale îngrijirii medicale.

Pragul sărăciei este calculat în funcție de venitul median al populației, iar gospodăriile care se situează sub 60% din acest prag sunt considerate în risc de sărăcie relativă. Pentru mulți seniori români, veniturile din pensii nu reușesc să acopere cheltuielile de bază, cu atât mai puțin costurile suplimentare legate de medicamente, tratamente sau îngrijire specializată.

Excluziunea socială, un concept strâns legat de sărăcie, vizează nu doar lipsa resurselor financiare, ci și accesul limitat la servicii medicale, sociale și de îngrijire. Vârstnicii din zonele izolate sau fără familie apropiată sunt deosebit de vulnerabili la acest fenomen, fiind adesea lipsiți de suportul necesar pentru o bătrânețe demnă.

Datele INS vin în contextul unor dezbateri ample privind sustenabilitatea sistemului de pensii și necesitatea extinderii serviciilor de asistență socială pentru vârstnici. Organizațiile din domeniul îngrijirii seniorilor atrag constant atenția că numărul persoanelor vârstnice aflate în dificultate depășește capacitatea actuală a rețelei de sprijin public și privat din România.

Aceste statistici subliniază importanța consolidării politicilor sociale dedicate seniorilor, a creșterii valorii pensiilor minime și a investițiilor în servicii de îngrijire la domiciliu accesibile financiar, astfel încât vârstnicii să nu fie nevoiți să aleagă între medicamente și hrană.