Deshidratarea pe caniculă: semne de alarmă, câtă apă e nevoie și greșeli de evitat

Vara aduce cu ea un risc frecvent, dar în mare parte evitabil: deshidratarea. Dr. Carmen Fleșeriu, medic primar în Medicină de Familie și director medical al Spitalului „Regina Maria” Constanța, a explicat, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul”, cum putem preveni acest fenomen și ce semne trebuie urmărite.

Nu așteptați să vă fie sete

Potrivit medicului, mulți oameni cred greșit că, dacă nu simt sete, sunt suficient de hidratați. În realitate, senzația de sete apare abia după ce organismul a intrat deja într-un proces de deshidratare. „Regula de aur în prevenirea deshidratării este să nu așteptăm să ne fie sete pentru a bea apă”, spune dr. Fleșeriu. Recomandarea ei este un consum constant de lichide pe tot parcursul zilei, în total între 2 și 3 litri, în funcție de greutate și de efortul fizic depus.

Medicul recomandă evitarea alcoolului, a băuturilor cu mult cofeină și a sucurilor foarte dulci, deoarece acestea favorizează eliminarea apei din organism. De asemenea, alimentele cu conținut ridicat de apă – precum pepenele, castraveții și roșiile – ajută la menținerea hidratării.

Vârsta influențează semnificativ nevoia de hidratare: pe măsură ce înaintăm în vârstă, simțul setei devine mai puțin acut, astfel că persoanele vârstnice au nevoie de mai mult timp pentru a reacționa la nevoia de lichide sau depind de cei din jur pentru a observa acest lucru.

Primele semne de deshidratare

Dr. Fleșeriu explică faptul că organismul transmite semnale clare, gradate în funcție de severitate. Primele simptome sunt gura uscată, oboseala nejustificată, durerile de cap și amețeala ușoară. Un indicator simplu de urmărit este culoarea urinei: un galben deschis, aproape transparent, indică o hidratare bună, în timp ce o culoare închisă arată că trebuie băută apă imediat. În stadii mai avansate pot apărea crampe musculare, ritm cardiac accelerat și confuzie – moment în care situația devine o urgență medicală.

Atenție la copii, în funcție de vârstă

La copii, prevenția depinde în mare parte de atenția părinților, pentru că cei mici nu semnalează la timp nevoia de lichide. Medicul recomandă ca, pentru copiii peste un an, apa să fie oferită constant, la fiecare 30-40 de minute, chiar dacă spun că nu le este sete.

Pentru sugarii sub 6 luni, regula este diferită: nu au nevoie de apă suplimentară, ci trebuie alăptați sau hrăniți cu lapte praf mai des, la cerere, laptele asigurându-le toată hidratarea necesară. Pentru bebelușii care au început diversificarea, se poate introduce treptat apa și fructele bogate în apă, precum pepenele.

La sugari, semnele deshidratării constituie o urgență și părinții trebuie să fie atenți la: fontanela (moalele capului) adâncită, absența lacrimilor la plâns, gura și limba uscate, și un scutec uscat de mai bine de 3-4 ore. Bebelușul poate deveni neobișnuit de somnolent sau, dimpotrivă, foarte iritabil.

La copiii mai mari, pe lângă gura uscată și urina închisă la culoare, pot apărea lipsă de energie, apatie sau plângeri legate de dureri de burtică și de cap. Medicul recomandă: dacă apar aceste semne, se oferă lichide treptat și se contactează medicul pediatru.

Specialiștii recomandă vigilență chiar din fazele incipiente, când copilul e încă alert și se joacă, dar corpul lui pierde deja mai multe lichide decât primește: sete crescută, gură ușor uscată sau lipicioasă și urină mai închisă la culoare sunt primele semnale, cu mult înainte de fontanela adâncită sau somnolența excesivă.

Ce se face atunci când deshidratarea se agravează

Dacă la copil apar semne de deshidratare, până la o evaluare medicală se pot folosi săruri de rehidratare, administrate cu blândețe, în cantități mici și dese. Dacă starea copilului nu se ameliorează, este necesar un consult medical. Medicul avertizează asupra unui mecanism vicios: deshidratarea, pe măsură ce se agravează, poate provoca febră, iar febra, la rândul ei, accentuează deshidratarea.

Un detaliu important pentru părinți: în cazul deshidratării cauzate de vărsături sau diaree, băuturile sportive nu sunt o alternativă potrivită pentru sărurile de rehidratare orală. Acestea sunt formulate pentru a înlocui pierderile prin transpirație din timpul efortului fizic, nu pe cele cauzate de vărsături și diaree, conțin adesea prea mult zahăr – ceea ce poate agrava diareea – și nu au profilul electrolitic corect pentru acest tip de deshidratare.