Depresia la vârstnici, confundată cu îmbătrânirea: ce semne trebuie urmărite

Depresia este o afecțiune mintală frecventă, iar Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că 5,2% dintre adulții de la nivel mondial suferă de ea. La persoanele cu vârsta de 70 de ani și peste, prevalența este ușor mai mare, de 5,4%.

Potrivit presei din SUA, depresia la vârstnici trece adesea neobservată, pentru că simptomele ei pot fi confundate cu semne normale de îmbătrânire sau cu alte probleme de sănătate. În plus, unele persoane în vârstă tind să își limiteze interacțiunile sociale sau evită să vorbească despre ce simt, ceea ce îngreunează și mai mult recunoașterea bolii.

Deși este o tulburare mintală, primele semne observabile ale depresiei pot fi, de fapt, fizice. Medicul Liz Hughes atrage atenția asupra unei liste de simptome care merită urmărite:

• Modificări neașteptate în greutate (creștere sau pierdere);
• Modificări ale apetitului (mâncat mai mult sau mai puțin decât de obicei);
• Niveluri de energie anormal de scăzute;
• Schimbări drastice ale somnului, precum somnul excesiv sau insomnia.

„O persoană care suferă de depresie se poate plânge, de asemenea, de dureri fizice fără o cauză medicală clară, ca expresie a stării sale depresive”, explică medicul Rebecca Bouchard.

Hughes precizează că depresia la adulții în vârstă se poate manifesta uneori prin probleme cognitive: dificultăți noi de gândire, concentrare sau luare a deciziilor pot fi, de fapt, semnul acestei afecțiuni.

Bouchard remarcă faptul că simptomele cognitive ale depresiei pot imita problemele de memorie specifice demenței, fenomen numit uneori „pseudodemență”. Spre deosebire de demență însă, aceste simptome tind să se amelioreze atunci când depresia este tratată corespunzător.

Hughes recomandă să fim atenți și la modul în care persoana respectivă are grijă de locuință și de igiena personală. De asemenea, iritabilitatea sau neliniștea fără o explicație clară pot indica depresia.

Un simptom emoțional de bază este pierderea interesului pentru activitățile care anterior îi făceau plăcere persoanei. Izolarea socială și lipsa interacțiunilor semnificative cu prietenii și familia pot fi, de asemenea, semnale de alarmă.

Potrivit lui Hughes, primul pas în sprijinirea unei persoane deprimate este o discuție sinceră, lipsită de prejudecăți, în care îi puteți aminti, într-un mod susținător, semnele observate și o puteți întreba dacă le-a remarcat și ea. De cele mai multe ori, persoanele care suferă de depresie au observat deja aceste schimbări, dar uneori debutul bolii este treptat și mai greu de acceptat.

„Întreabă-i cum îi poți ajuta în această perioadă. Poate le oferi o masă sau un apel telefonic suplimentar pe săptămână”, recomandă Hughes.

Bouchard sugerează ca familia să sprijine rudele care suferă de depresie astfel:

• Conectându-i cu profesioniști în sănătate mintală;
• Fiind buni ascultători;
• Menținând un contact regulat;
• Încurajând alegeri de stil de viață sănătos, precum exercițiile fizice, o nutriție bună și somnul regulat;
• Ajutându-i cu sarcinile zilnice.