La 81 de ani, la cămin — cum am ajuns aici și ce am găsit

Mă numesc Lucreția și am 81 de ani. Am stat să mă gândesc mult înainte să scriu aici, dar mi-a zis nepoata mea că poate ajută pe cineva ce am eu de spus. Locuiesc de aproape un an la Căminul Casa Filadelfia din Alba Iulia și vreau să spun sincer cum a fost, fără înfrumusețări. Decizia nu a venit ușor — copiii mei sunt la Cluj și la Timișoara, eu rămăsesem singură în apartament după ce soțul meu a plecat dintre noi în 2021. Căzusem o dată noaptea și nu putuse nimeni să vină. Atunci am înțeles că ceva trebuie să se schimbe.

Nepoata a căutat pe internet și a găsit și platforma asta, unde a comparat mai multe cămine din zonă, inclusiv Casa noastră din Alba Iulia și Căminul Sf. Martin din Sântimbru. Ne-am dus să vizităm fiecare, am stat de vorbă cu personalul, am văzut camerele. La Casa Filadelfia mi-a plăcut că oamenii vorbeau normal cu bătrânii, nu țipat și nici cu milă prefăcută. Prima lună a fost grea, nu vă mint — îmi era dor de camera mea, de pisica mea, de obișnuințele mele. Dar lumea de aici a avut răbdare cu mine. Acum am o colegă de cameră cu care jucăm table și râdem destul de mult. Vizitele copiilor sunt mai liniștite ca înainte, nu mai sunt toți speriați pentru mine. Dacă sunteți în situația în care ezitați — merit să spun că nu e capătul lumii. Poate fi un început nou.