La 72 de ani m-am mutat la cămin — cum a fost și ce m-a surprins

Bună ziua tuturor! Mă numesc Gheorghe, am 72 de ani și am luat decizia, acum vreo șase luni, să mă mut într-un cămin de bătrâni din Alba Iulia. Știu că sună neobișnuit să auziți că am ales eu singur, fără să fiu împins de cineva — dar copiii mei sunt la Cluj și Timișoara, iar acasă mă simțeam din ce în ce mai singur. Am comparat câteva locuri, inclusiv Căminul pentru persoane vârstnice Transilvania Senior și Așezământul social Sfântul Andrei 2 Bărăbanț, și am ales în final după câteva vizite și după ce am stat de vorbă cu personalul de acolo.

Adaptarea nu a fost ușoară în primele săptămâni — mi-a luat timp să mă obișnuiesc cu programul, cu colegii de cameră, cu faptul că nu mai fac cafeaua când vreau eu. Dar ce m-a surprins plăcut a fost că oamenii de acolo chiar se străduiesc să creeze o atmosferă caldă. Îmi place că avem activități, că pot ieși la plimbare, că vin voluntari. Vizitele copiilor mei sunt mai relaxate acum, pentru că nu mai sunt îngrijorați tot timpul pentru mine. Am găsit și pe SeniorHelp niște jocuri cognitive care îmi țin mintea trează — le rezolv seara înainte de culcare. Dacă aveți întrebări despre cum decurge viața într-un cămin, sunt bucuros să povestesc.

Un lucru pe care l-aș spune oricui stă în cumpănă: mergeți la vizite, vorbiți cu rezidenții, nu doar cu administrația. Asta m-a ajutat cel mai mult să iau decizia potrivită.