Cum vă gestionați vinovăția și oboseala când un părinte are Parkinson?
Adriana G.
20 iulie 2026 · 112 vizualizări
Bună ziua tuturor. Mă numesc Ioana, sunt din Cluj și tatăl meu are Parkinson de vreo 4 ani. În ultimul an lucrurile s-au complicat și am ajuns să angajăm o îngrijitoare care stă cu el zilnic, pentru că eu lucrez și am și doi copii acasă. Pe hârtie, am 'rezolvat' situația. În realitate, mă trezesc noaptea cu un nod în gât și mă întreb dacă fac destul. Dacă el se simte singur. Dacă îngrijitoarea e atentă la ce îi place lui, nu doar la ce 'trebuie făcut'. Voiam să întreb dacă și altcineva trece prin asta — această vinovăție constantă, ca un zgomot de fundal care nu dispare.
Am citit recent pe platformă articolul despre îngrijirea paliativă la vârstnici, care vorbea și despre cum poate fi afectată familia emoțional pe termen lung — nu doar pacientul. A fost primul moment în care m-am simțit înțeleasă de un text. Dar cititul nu mă ajută să adorm mai ușor. Mă gândeam că poate un spațiu în care să vorbim deschis despre dor, despre oboseală, despre sentimentul că ești în același timp prea implicată și niciodată destul — ar face bine. Mulțumesc că existați.