Copiii mei se simt vinovați că m-au adus la cămin — cum îi liniștesc?
Gheorghe P.
9 iulie 2026 · 451 vizualizări
Mă numesc Marioara, am 81 de ani și locuiesc de aproape un an într-un cămin din Cluj. Vreau să scriu aici ceva ce poate părea neobișnuit: eu sunt bine, sunt mulțumită, am prietene, avem activități, personalul e drăguț cu noi. Problema nu e a mea — e a copiilor mei.
Fiul meu cel mare și nora lui mă vizitează în fiecare duminică, dar îi văd cum pleacă cu ochii în lacrimi. Mi-au spus că se simt vinovați, că 'au abandonat-o pe mama'. Fiica mea cea mică m-a sunat ieri plângând și mi-a zis că a citit pe SeniorHelp un articol despre escare la vârstnici și s-a speriat că poate nu sunt îngrijită bine — deși eu i-am arătat că sunt perfect în regulă cu pielea și cu sănătatea mea. Cred că articolele despre îngrijire, oricât sunt de utile, uneori îi fac pe copiii adulți să-și facă și mai multe griji.
Eu le spun mereu că decizia de a veni aici a fost și a mea, că nu am fost 'dusă' nicăieri. Dar vinovăția lor nu dispare. Cum ați gestionat voi, cei care ați trecut prin asta — fie ca părinți, fie ca fii sau fiice? Orice gând bun e binevenit.