Inflamația cronică poate afecta inima înainte de simptome, arată un studiu pe 488.000 de persoane

Un studiu amplu, realizat pe datele a 488.079 de persoane din UK Biobank, arată că inflamația cronică din organism ar putea modifica structura și funcționarea inimii cu mult înainte ca o persoană să simtă vreun semn de boală cardiovasculară. Cercetarea a fost coordonată de Imperial College London, iar rezultatele au fost publicate în European Journal of Preventive Cardiology.

Deși specialiștii bănuiau de ceva vreme legătura dintre inflamația persistentă și bolile de inimă, mecanismele exacte și motivul pentru care unele persoane sunt mai afectate decât altele rămâneau neclare. Pentru a investiga acest aspect, echipa de cercetători a combinat analize de sânge, informații genetice, date despre evoluția stării de sănătate și, pentru peste 70.000 dintre participanți, imagini cardiace obținute prin rezonanță magnetică.

Pentru a măsura inflamația, cercetătorii au folosit un marker numit GlycA, care reflectă mai multe procese inflamatorii simultan și oferă indicii despre inflamația cronică din organism.

Ce modificări au fost observate la inimă

Persoanele cu niveluri mai ridicate de inflamație au prezentat: camere cardiace mai mici ca volum, pereți ai inimii mai groși, o umplere mai puțin eficientă a inimii între bătăi, un volum mai mic de sânge pompat la fiecare contracție și o creștere compensatorie a frecvenței cardiace.

Diferența de risc a fost semnificativă: participanții cu cele mai ridicate valori ale GlycA au avut un risc cu 43% mai mare de evenimente cardiovasculare majore, comparativ cu cei cu cele mai scăzute niveluri. În această categorie de evenimente au fost incluse stopul cardiac, insuficiența cardiacă, accidentul vascular cerebral și alte evenimente cerebrovasculare, infarctul miocardic și decesul de cauză cardiovasculară.

Ce proteine ar putea fi implicate

Cercetătorii au identificat mai multe proteine inflamatorii care ar putea explica legătura dintre inflamație și modificările cardiace observate. Printre cele mai relevante s-au numărat molecule implicate în căile interleukinei-1 (IL-1), ale factorului de necroză tumorală (TNF) și ale interleukinei-6 (IL-6).

Rolul genelor și al stilului de viață

Echipa a analizat și 177 de factori de mediu și măsurători ale compoziției corporale. Fumatul, excesul de țesut adipos, problemele de sănătate mintală și dezavantajele socioeconomice au fost printre factorii cel mai puternic legați de niveluri crescute ale inflamației.

Datele genetice au arătat că predispoziția fiecărei persoane poate influența cât de intens reacționează organismul, prin inflamație, la acești factori de risc. Practic, două persoane expuse la factori de risc asemănători pot ajunge la niveluri diferite de inflamație și, implicit, la un risc cardiovascular diferit.

„Studiul arată modul în care genele și factorii de stil de viață precum fumatul, sănătatea mintală precară și statutul socioeconomic pot converge pentru a declanșa inflamația”, au explicat autorii într-un comunicat al Imperial College London.

Posibile direcții pentru tratament

Unele dintre căile inflamatorii identificate în studiu sunt deja studiate ca ținte pentru tratamente. De exemplu, blocarea semnalizării IL-6 este evaluată în prezent în studii clinice, la persoane cu inflamație sistemică și risc cardiovascular crescut.

Autorii atrag atenția că rezultatele sunt de tip observațional și nu demonstrează că inflamația provoacă în mod direct modificările cardiace identificate. În plus, majoritatea participanților din UK Biobank sunt de origine europeană, ceea ce ar putea limita aplicarea concluziilor la alte populații.

Potrivit cercetătorilor, combinarea markerilor inflamatori cu informațiile genetice ar putea ajuta, pe viitor, la identificarea mai precisă a persoanelor cu risc cardiovascular ridicat și la stabilirea celor care ar avea cel mai mult de câștigat din măsuri preventive aplicate din timp.