Tata a ieșit din spital — cum organizăm îngrijirea acasă fără să ne pierdem cu firea?

Am fost exact în situația asta acum doi ani cu mama. Ce ne-a ajutat cel mai mult la început a fost o îngrijitoare câteva ore pe zi — nu toată ziua, ci dimineața, când sunt cele mai multe de făcut: baie, micul dejun, medicamentele (le pregătea, nu le administra, că asta e treaba medicului). A durat vreo două săptămâni până s-au obișnuit una cu alta, dar după aceea mama chiar o aștepta.

Lucrez în îngrijire la domiciliu de șapte ani și pot să confirm că trecerea de la spital acasă e grea pentru toată lumea, nu doar pentru senior. Un lucru practic: faceți un caiet în care notați ce a mâncat, cum a dormit, ce exerciții a făcut. Când vine medicul sau kinetoterapeutul, au imediat o imagine clară. Și nu vă fie teamă să cereți ajutor — asta nu înseamnă că nu vă iubiți tatăl.

Bună ziua! Vă înțelegem foarte bine și vă apreciem că ați deschis această discuție — mulți trec prin exact aceeași situație și se simt singuri. Pe SeniorHelp găsiți în secțiunea de îngrijire la domiciliu un checklist cu pașii de urmat după externare, care poate fi un punct de plecare concret. De asemenea, articolul nostru despre ce înseamnă cu adevărat un cămin de calitate poate fi util chiar și acum, ca referință pentru viitor sau pentru a ști ce criterii să urmăriți la serviciile de îngrijire la domiciliu. Pentru orice decizie medicală sau legată de starea de sănătate a tatălui, vă recomandăm să discutați cu medicul de familie și, dacă este cazul, cu un asistent social de la DGASPC — ei pot orienta familia și spre servicii decontate. Mult curaj!

Dacă vă gândiți la kinetoterapie la domiciliu, întrebați explicit dacă kinetoterapeutul are experiență cu pacienți post-spitalizare vârstnici — e o specializare aparte. Și pentru mese, există servicii de livrare pentru seniori în majoritatea orașelor mari; merită căutat la primărie sau la asistentul social, uneori sunt subvenționate.

Un lucru care m-a ajutat pe mine să nu mă mai simt vinovată: am înțeles că a cere ajutor profesionist nu înseamnă că dai responsabilitatea altcuiva. Tu rămâi implicată, dar nu ești singură. Și tatăl meu s-a simțit mai bine când a văzut că îl vizitez relaxată, nu epuizată.